Monthly Archives: martie 2016

Moara cu noroc, de Ioan Slavici (comentariu literar)

Preliminarii Cele mai valoroase roade pe care le-a dat talentul de prozator al lui Ioan Slavici sunt cele din domeniul nuvelisticii. Nuvelele, apărute în şase volume, au contribuit la progresul literaturii române în direcţia oglindirii realiste a vieţii sociale, prin evocarea procesului de formare a micii burghezii rurale şi de pauperizare a populaţiei săteşti, prin crearea de personaje reprezentative, care întruchipează conflictele şi trăsăturile esenţiale ale acestei lumi. În nuvelele lui Slavici găsim, de asemenea, o reflectare amplă a vechilor rânduieli rurale, a obiceiurilor şi datinilor, a credinţelor şi superstiţiilor, a moralei şi a prejudecăţilor oamenilor simpli, un autentic tablou …

Read More »

Fântâna dintre plopi, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

Povestirea este o specie a genului epic, în proză, o naraţiune subiectivizată, cu dimensiuni asemănătoare nuvelei, în care este surprins un singur fapt epic. Povestitorul este implicat, de obicei, fie ca martor, fie ca personaj al întâmplărilor pe care le narează. Interesul nu se concentrează, ca în nuvelă, asupra personajului, ci asupra situaţiilor prezentate într-o manieră ritualică, de ceremonial. Ca formă structurantă, povestirea poate circula izolat, ca o unitate de sine stătătoare (Gala Galaction, Moara lui Călifar), sau în ramă, într-o schemă epică amplă, fiind inserate mai multe povestiri ce se generează reciproc, prin înlănţuire (Mihail Sadoveanu, Hanu Ancuţei). Povestirea …

Read More »

Malul Siretului, de Vasile Alecsandri (comentariu literar)

Vasile Alecsandri (1818-1890) se situează în fruntea poeţilor paşoptişti, pastelurile sale constituind primul moment de strălucire a poeziei române înainte de Mihai Eminescu. Titu Maiorescu a considerat că aceste creaţii lirice sunt „însufleţite de o simţire aşa de curată şi de puternică a naturei” şi sunt scrise „într-o limba aşa de frumoasă”, încât apreciază că Vasile Alecsandri este „cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută”. Preţuirea frumuseţilor naturale ale ţării constituie, poate, cea mai influentă componentă a inspiraţiei pentru poeţii preromantici, fiind animaţi de o înălţătoare iubire de patrie şi de o exaltare specifică epocii în descrierea peisajelor feerice. …

Read More »

Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Preliminarii Comentariul nuvelei trebuie să pornească de la ideea că ne aflăm în prezenţa uneia dintre cele mai originale (şi mai sintetizatoare) creaţii în proză ale poetului, implicând, în raport cu imperativele estetice ale vremii, contribuţii artistice inedite, cu nu mai puţin însemnate consecinţe asupra evoluţiei ulterioare a prozei româneşti. Asemenea altor compoziţii epice, nuvela Sărmanul Dionis este rezultatul contactelor nemijlocite pe care Mihai Eminescu le-a avut cu filozofia şi literatura europeană în perioada studiilor la Viena. Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar) – crispedia.ro De altfel, ea a şi fost redactată în capitala Austriei, cum reiese …

Read More »

Amintiri din copilărie, de Ion Creangă (comentariu literar)

Preliminarii Scrise după apariţia poveştilor şi publicate începând din 1881, Amintiri din copilărie reprezintă opera de maturitate artistică a lui Ion Creangă. Cel care la început păruse un „autor poporal” este acum un scriitor pe deplin format, cu un stil rafinat şi cu o excepţională capacitate de fixare a unui univers uman necunoscut până atunci în literatura română. Cartea este un „roman” al vârstei inocente şi al formării, al modelării umane. Proiectată în spaţiul unui sat moldovenesc de munte de la mijlocul secolului trecut, copilăria reflectă nu numai dominantele vârstei, ci şi specificul mediului ambiant. De aceea, Amintirile sunt şi …

Read More »

La ţigănci, de Mircea Eliade (comentariu literar)

Încercând o analiză sintetizatoare a nuvelisticii eliadeşti, Tudor Olteanu observa: „Proza lui Mircea Eliade nu este fantastică şi nici halucinantă în sensul obişnuit al cuvântului. Fantasticul la Eliade este necesar ca o premisă de viziune estetică; el nu provine din exuberanţa fanteziei, ci din chinul complex al cunoaşterii. Un fantastic firesc, asemănător basmelor sau legendelor, unde autenticul şi inautenticul fuzionează cu noi tâlcuri” (Surse ale nuvelisticii lui Mircea Eliade). De asemenea, în aceeaşi ecuaţie a fantasticului, criticul Dumitru Micu propune un sens general pentru toate nuvelele din această arie: „Pe felurite căi, unor inşi comuni li se relevă «sacrul». Respectivii …

Read More »

Lostriţa, de Vasile Voiculescu (comentariu literar)

Povestirea Lostriţa, de Vasile Voiculescu (1884-1963), face parte din volumul Iubire magică, apărut postum (1970), aşadar se încadrează în proza contemporană. Este o povestire fantastică, deoarece îmbină planul real cu cel fabulos şi este o povestire în ramă, întrucât întreaga acţiune se subordonează legendei despre tânărul Aliman şi lostriţa fermecată, pe care pescarii de pe malul Bistriţei o povestesc de generaţii, îmbogăţind-o an de an cu noi „adausuri şi scornituri”, după închipuirile oamenilor ce erau mereu avizi de „întâmplări de dincolo de fire”. Naratorul omniscient şi naraţiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativă a povestirii. Timpul narativ este cronologic, …

Read More »

Mara, de Ioan Slavici (comentariu literar)

Proza lui Ioan Slavici conturează o frescă a moravurilor şi a comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume în care triumfă binele şi adevărul, cinstea şi dreptatea, norme etice pe care omul trebuie să le respecte. Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. După cum el însuşi mărturiseşte, ca adept înflăcărat al lui Confucius, aplică în opera sa principalele virtuţi morale exprimate de acesta; sinceritatea, demnitatea, buna-credinţă, francheţea, cinstea, iubirea de adevăr etc., afirmând că filozoful chinez este „cel mai cu minte dintre toţi oamenii care le-au dat …

Read More »

Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

Cele trei secole ilustrate de proză istorică sadoveniană marchează zbuciumata istorie a Moldovei, capodopera acestui gen creator constituindu-l romanul Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu, care evocă epoca de glorie a Moldovei în secolul al XV-lea. Romanul se compune din trei volume, fiecare purtând un titlul semnificativ pentru esenţa subiectului: Ucenicia lui Ionuţ (1935), Izvorul Alb (1936) şi Oamenii Măriei Sale (1942). Opera are în centru epoca de strălucire a domniei lui Ştefan cel Mare, cuprinsă în perioada 1469-1475, fiind prezentată de însuşi autorul ei cu subtitlul „roman istoric” şi este o epopee care reconstituie timpul şi atmosfera acestei perioade cu …

Read More »

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu (comentariu literar)

Scriitorul şi opera La fel ca şi eroii săi îndrăgostiţi de absolut, Camil Petrescu (1894-1957) a fost omul care „a văzut idei”, înrâurind creaţia literară a unei întregi epoci; pe bună dreptate se afirmă că, aşa cum există, în literatura română, „momentul Rebreanu”, există în mod cert şi un alt „moment” pe care îl putem numi „Camil Petrescu”. Teoretician al „noului roman” (în conferinţa Noua structură şi opera lui Marcel Proust), Camil Petrescu este scriitorul care a introdus o nouă structură a operei (al cărei model devenea confesiunea, jurnalul) şi un nou stil („alb”, fără podoabe căutate, capabil să exprime …

Read More »