Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu (comentariu literar)

Poezia Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu, face parte din ciclul Uvedenrode, ce aparţine volumului Joc secund (1930) şi are valoare de simbol pentru creaţia poetică ulterioară. Subintitulată de autor Baladă, poemul este un cântec bătrânesc de nuntă, o alegorie simbolica, în care personajele sunt măşti lirice purtătoare de idei.

Discursul epic al poeziei este, ca şi în Luceafărul eminescian, străbătut de elemente dramatice îmbinate cu cele lirice, compunând o poveste stranie de dragoste cu aspect de cântec medieval, spus de un menestrel (trubadur, poet şi muzicant ambulant din Evul Mediu, cântăreţ popular) „la spartul nunţii, în cămară”.

Imaginarul poetic

Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă într-o viziune fantastică inedită, a cărei interpretare implică drama cunoaşterii şi imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire între două fiinţe aparţinând unor lumi/regnuri diferite.

Structura textului poetic

Poezia Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu, este structurată în 27 de strofe, cele mai multe catrene, dar există şi altele de câte cinci, şase sau şapte versuri.

Titlul poeziei

Titlul Riga Crypto şi lapona Enigel reiterează un vechi model tradiţional, specific celebrelor cupluri erotice din literatura universală (Romeo şi Julieta), dar modernismul poemului barbian se manifestă prin numele şi ipostaza partenerilor: Riga Crypto simbolizează un rege cu suflet închis, „Crai Crypto, inimă ascunsă”, căruia statutul de ciupercă îi conferă fragilitate şi dramatism; Enigel este o locuitoare din regiunile nordice ale globului, care poartă „un nume tătăresc al râului Ingul, afluent al Bugului, rusesc” (Tudor Vianu).

Tema poeziei

Tema baladei exprimă o iubire imposibilă, deoarece fiinţele care alcătuiesc cuplul erotic fac parte din lumi diferite, incompatibile, Enigel aparţinând regnului animal, iar ciuperca-rege Crypto regnului vegetal. Povestea fantastică, asemenea celei din Luceafărul lui Mihai Eminescu, se derulează în visul fetei, numai că în această poezie ea este fiinţa superioară, iar el este cea inferioară, de aceea critica literară a numit poemul barbian un „luceafăr întors”.

Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu (comentariu literar, rezumat literar) - crispedia.ro

Formula literară

Formula literară este aceea de „poveste în poveste” sau „poveste în ramă”, narată de un cântăreţ popular, un „menestrel”, la rugămintea unui „nuntaş fruntaş”, cele patru catrene de la începutul poeziei, constituind „rama” sau prologul: „Mult - îndărătnic menestrel, / Un cântec larg tot mai încearcă, / Zi-mi de lapona Enigel / Şi Crypto, regele ciupearcă!”.

Povestea propriu-zisă o începe menestrelul prin prezentarea regelui-ciupercă: „împarăţea peste bureţi / Crai Crypto, inimă ascunsă”, înfăţişat ca un inadaptat, cu o fire ciudată, închisă, pe care supuşii îl „bârfeau” cu dispreţ: „Sterp îl făceau şi nărăvaş / Că nu vroia să înflorească”. În antiteză cu ciuperca-rege, lapona (locuitoare de la pol) este prezentată cu tandreţe, sugerând gingăşie şi fragilitate: „Lapona mică, liniştită, / Cu piei: pre nume - Enigel”. Tânăra plecase din ţinuturile arctice, geroase, spre sud, în căutare de soare şi lumină, poposind, ca să se odihnească şi să-şi adape renii, la „Crypto, mirele poienii”. Ca şi în „Luceafărul” lui Eminescu, cei doi, regele-ciupercă şi lapona, se întâlnesc în visul fetei, iar Crypto rosteşte o chemare ademenitoare, încărcată de dorinţe, ca aceea a fetei din poemul eminescian.

Fiecare dintre cele două strofe ale tiradei rostite de Crypto începe patetic, printr-o repetiţie ce sugerează pasiune - „Enigel, Enigel”-, calde şi emoţionante contrare firii reci a regelui-ciupercă şi o cheamă pe tânără în lumea lui rece şi întunecoasă, îndemnând-o să uite soarele, ideal spre care ea aspiră cu toată energia spirituală: „Lasă-l, uită-l, Enigel / În somn fraged şi răcoare”. Lapona îl refuză cu delicateţe, a treia oară mărturisindu-i ostilitatea faţă de umezeală şi frig, mediu propice numai regelui-ciupercă, în timp ce „Eu de umbră mult mă tem, // Că dacă-n iarna sunt făcută [...] Mă-nchin la soarele-nţelept”. Se manifestă aici motivul soare-umbră, sugerând cele două lumi incompatibile cărora le aparţin cele două fiinţe care nu pot comunica ideatic şi sentimental. Soarele este simbol al vieţii spirituale, al luminii sufleteşti, ce sugerează capacitatea fiinţei superioare de â aspira către absolut. Umbra, întunericul şi umezeala simbolizează condiţia omului obişnuit, neputinţa lui de a se înălţa către idealuri.

Ca orice fiinţă inferioară, Crypto nu poate înţelege lumea omului superior, care năzuieşte cu întreaga fiinţă pentru împlinirea idealului, sugerat aici de lumina solară, pe care nu oricine o poate suporta, sufletul fiind asemănat sugestiv cu o fântână, simbol al aspiraţiei spre cunoaştere: „Mă-nchin la soarele-nţelept / Că sufletu-i fântână-n piept / Şi roata albă mi-e stăpână / Ce zace-n sufletul-fântână”.

Omul obişnuit, muritorul dezinteresat de lumea abstractă, nu se poate înălţa spre absolutul cunoaşterii, care-i poate fi fatal: „Că-i greu mult soare să îndure / Ciupearcă crudă de pădure, / Că sufletul nu e fântână / Decât la om, fiară bătrână, / Iar la făptură mai firavă / Pahar e gândul, cu otravă.” Regele Crypto este victima propriei neputinţe şi cutezanţei de a-şi depăşi limitele, de a încerca să intre într-o lume pe care n-o înţelege şi cu care nu se potriveşte: „Şi sucul dulce înăcreşte! / Ascunsa-i inimă plesneşte”.

Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, însoţindu-se cu „măsălariţa mireasă”, o fiinţă din lumea lui, o plantă medicinală toxică potrivită lui, întrucât fac parte din acelaşi regn. Referirea la „Laurul-Balaurul” sugerează aceeaşi idee a „nuntirii” posibile numai între două fiinţe aparţinând aceleiaşi lumi, deoarece „laur” este o plantă veninoasă, cu miros neplăcut, cu fructul ţepos: „Cu Laurul-Balaurul / Să toarne-n lume aurul, / - Să-l toace, gol la drum să iasă, / Cu măsălariţa-mireasă, / Să-i ţie de împărăteasă.”

Condiţia omului obişnuit, comun, este tragică prin neputinţa de a-şi depăşi limitele, de a aspira către valori spirituale superioare - „Că-i greu mult soare să îndure / Ciupearcă crudă de pădure”-, precum şi setea de absolut de care este stăpânit omul superior, ce năzuieşte către cunoaştere, lumină spirituală - „Mă-nchin la soarele-nţelept”- a făcut ca balada „Riga Crypto şi lapona Enigel” a lui Ion Barbu să fie numită „un luceafăr întors”. Incompatibilitatea celor două fiinţe ce aparţin a două lunii diferite din „Luceafărul” eminescian este şi ideea acestei balade, numai că omul superior este fata (lapona Enigel), iar fiinţa inferioară este regele-ciupercă (Riga Crypto).

Tema şi structura narativă

Tema şi structura narativă ar încadra poezia în romantism, dar Ion Barbu surclasează interpretarea superficială la acest prim nivel, întrucât, simbol al fiinţei superioare, al omului de geniu, Enigel deplânge fiinţa umană duală, ce oscilează în permanenţă între ideal şi material, între raţionai şi instinctual. Subtilitatea estetică a baladei este de factură, modernă, exprimând o concepţie cu totul nouă a poetului Ion Barbu despre cunoaştere, prin trei căi esenţiale: eros (senzuală), raţiune şi contemplaţie poetică.

În spirit modern este interpretată şi incompatibilitatea celor două fiinţe care alcătuiesc cuplul erotic, din perspectiva apartenenţei la regnurile animal/vegetal şi aflate în relata de opoziţie. Făpturile superioare, înzestrate cu sensibilitate şi raţiune, aspiră către cunoaştere, idealuri, desăvârşire, dar se depărtează astfel de natura primordială, înălţându-se în abstractul existentei. Ciuperca, o plantă involuată, este simbolul vieţii pur vegetative, situată pe prima treaptă a naturii primitive, aproape de esenţa creaţiei.

Limbajul şi expresivitatea textului poetic

Sugestia modernă a textului liric este susţinută de inversiuni sintactice - „mult-îndărătnic”, „zice-l-aş”, „rogu-te”, „des cercetat”, „răi ghioci”, de vocative „nuntaş fruntaş”, „Enigel, Enigel”, „Rigă spân” şi epitete metaforice „menestrel trist”, „vinul vechi”, „cântec larg”, „lapona mică, liniştită”, „inimă ascunsă”, ca principale modalităţi de reliefare a personajelor m ipostaza de măşti lirice. Elementele-simbol, exprimate într-un limbaj oral, familiar, narativ, conferă poemului modernitate, caracter alegoric şi filozofic, trimiţând la filonul folcloric prin utilizarea unor. cuvinte/expresii populare: „bârfeau”, „iacă”, „puiacă”, „adăsta” şi „poposi”.

Expresivitatea poeziei

Expresivitatea poeziei este realizam la nivel morfosintactic prin opoziţia trecut/prezent a verbelor la persoana a III-a singular, mărci care atestă structura epică a poemului şi absenţa eului liric: „trăia”, „poposi”, „a rămas”, „a fript”, „împărăţea”, „făceau”, „vorbi”, „se desface”, „înăcreşte”, „plesneşte”, „nu e”. În ceea ce priveşte modurile de expunere, pe lângă naraţiune şi descriere, balada „Riga Crypto şi lapona Enigel” excelează prin dialog, ceea ce explică utilizarea verbelor/pronumelor la persoana I şi a II-a singular: „zi-mi”, „mi-a fript”, „ţi-am adus”, „rogu-te”, „mă duc”, „ai înfipt”, „eu”, „mine” „mă-nchin” etc.

Prozodia

Prozodia este modernă: versurile au măsură variabilă, de la 5 la 9 silabe, rima este o îmbinare savantă între rimă încrucişată, îmbrăţişată şi monorimă, strofele sunt inegale, având între patru şi şapte versuri. Creaţia lirică a lui Ion Barbu apare, aşa cum afirma Alexandru Rosetti, „ca o plantă cu rădăcinile adânc înfipte în solul nostru”.

Check Also

Moara cu noroc, de Ioan Slavici (comentariu literar)

Preliminarii Cele mai valoroase roade pe care le-a dat talentul de prozator al lui Ioan …

Fântâna dintre plopi, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

Povestirea este o specie a genului epic, în proză, o naraţiune subiectivizată, cu dimensiuni asemănătoare …

Malul Siretului, de Vasile Alecsandri (comentariu literar)

Vasile Alecsandri (1818-1890) se situează în fruntea poeţilor paşoptişti, pastelurile sale constituind primul moment de …

Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Preliminarii Comentariul nuvelei trebuie să pornească de la ideea că ne aflăm în prezenţa uneia …

Amintiri din copilărie, de Ion Creangă (comentariu literar)

Preliminarii Scrise după apariţia poveştilor şi publicate începând din 1881, Amintiri din copilărie reprezintă opera …