Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, analiză literară)

Scrisoarea I, de Mihai Eminescu, este un poem neobişnuit nu numai prin forţa şi adâncimea gândirii poetice, ci şi prin virtuţile expresive ale limbajului, proaspăt şi natural, de o modernitate surprinzătoare, în care sursele populare şi cele culte sunt retopite într-un aliaj stilistic inconfundabil prin timbru şi culoare. Deşi se înscrie în sfera mai largă a stilului eminescian, poezia are. câteva particularităţi modelate de patru factori determinanţi care o structurează pe registre verbale diferite, fie descriptiv-evocatoare, fie retorice.

Aceşti factori generici sunt:

  • Calitatea materialului lexical;
  • Viziunea antitetică;
  • Puterea de plasticizare, de vizualizare a ideilor;
  • Disponibilităţile sufleteşti ale poetului, oscilând între admiraţie, ironie, sarcasm şi întristare împăcată.

Mihai Eminescu a cuprins în lirica sa tot timpul şi spaţiul românesc. Evocând trecutul, a desprins sensurile devenirii istorice a românilor, marele poet exprimând prin mijlocirea artei, ideea că un popor poate dăinui în timp numai prin sentimentul viu al iubirii de patrie.

Splendorii câştigurilor materiale obţinute de conducătorul otoman în traseele sale pustiitoare, bătrânul „atât de simplu după vorbă după port” îi opune ideea de patriotism, care îl solidarizează cu „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul”, dăruindu-i puteri nebănuite. Tehnica gradaţiei utilizată de Eminescu în conturarea celor două caractere antitetice dovedeşte un rar rafinament, demn de cel mai valoros estetician.

Episodul întâlnirii dintre Mircea şi Baiazid caracterizează în modul cel mai cuprinzător şi convingător cele două personaje. Cei doi conducători se află acum faţă în faţă, artificiu epic folosit de Eminescu pentru a sublinia în mod pregnant, prin antiteză directă, trăsăturile lor definitorii, de exponenţi ai unor lumi total diferite.

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar) - crispedia.ro

În contrast cu Mircea, Baiazid, ale cărui oşti trecuseră Dunărea „în sunet de fanfară” - cu orgoliul zgomotos al cotropitorilor dintotdeauna - , este plin de înfumurare şi de mânie abia reţinută, când află că românii nu primesc să i se închine. Discursul lui începe cu o întrebare de o retorică violentă: „Cum? Când lumea mi-i deschisă, a privi gândeşti că pot / Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?” urmată de hiperbole, repetiţii şi comparaţii homerice, menite să arate trufia nemăsurată a celui care era de mai înainte sigur de victorie. „Tot ce stă în umbra crucii”, în frunte cu Papa, „cu-ale lui trei coroane, puse una peste alta”, cutezând să dea piept cu uraganul ridicat de semilună”, n-au făcut decât să adune fulgerele împotriva Fulgerului Baiazid-Ilderim: „Fulgerele adunat-au contra fulgerului care / În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare”.

Constantin Dobrogeanu-Gherea greşea, totuşi, când reproşa poetului idealizarea trecutului. Judecând poemul în întregimea lui, evocarea trecutului istoric nu este, în cazul de faţă, decât un artificiu, în înţelesul major al cuvântului, crearea unei atmosfere de înălţare morală în viaţa poporului român, pentru ca satira asupra prezentului să cadă cu mai multă putere. Nu-i putem cere poetului, în contextul dat, realism istoric, aşa cum lasă Gherea să se înţeleagă.

Poemul are două părţi.

Prima parte cuprinde:

  • Visul sultanului de mărire şi glorie;
  • Intrarea turcilor în Ţara Românească;
  • Trimiterea solului;
  • Convorbirea dintre Mircea şi Baiazid;
  • Descrierea luptei de la Rovine;
  • Scrisoarea unui fiu al lui Mircea către iubita lui.

Partea a doua cuprinde:

  • O critică vehementă la adresa politicianismului contemporan poetului.

Check Also

Moara cu noroc, de Ioan Slavici (comentariu literar)

Preliminarii Cele mai valoroase roade pe care le-a dat talentul de prozator al lui Ioan …

Fântâna dintre plopi, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

Povestirea este o specie a genului epic, în proză, o naraţiune subiectivizată, cu dimensiuni asemănătoare …

Malul Siretului, de Vasile Alecsandri (comentariu literar)

Vasile Alecsandri (1818-1890) se situează în fruntea poeţilor paşoptişti, pastelurile sale constituind primul moment de …

Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Preliminarii Comentariul nuvelei trebuie să pornească de la ideea că ne aflăm în prezenţa uneia …

Amintiri din copilărie, de Ion Creangă (comentariu literar)

Preliminarii Scrise după apariţia poveştilor şi publicate începând din 1881, Amintiri din copilărie reprezintă opera …