Tag Archives: Opera lui Mihai Eminescu

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat stilistic)

În prima parte, Scrisoarea III, de Mihai Eminescu, celebrează, timpul eroic al neamului nostru, vremea marilor voievozi „întemeietori de ţară, dătători de legi şi de datini”, poetul fiind fascinat de personalitatea strălucitoare a domnitorului Mircea cel Bătrân, eroul legendar al bătăliei de la Rovine. Eminescu încearcă aici, ca şi în ciclul dramatic dedicat Muşatinilor, să descifreze miracolul românesc al supravieţuirii şi păstrării independenţei, dincolo de atâtea sacrificii şi de atâtea neîntrerupte ameninţări din partea unor duşmani incomparabil mai numeroşi şi mai puternici. Formula este a epistolei şi a satirei, specii clasice valorificate de poetul român într-un spirit destul de liber, …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

În Scrisoarea III, poetul Mihai Eminescu trasează, pe uriaşa pânză a istoriei, antitezele esenţiale dintre înălţare şi decădere ale timpului istoric românesc, dintre măreţele vremuri voievodale şi măruntele preocupări ale prezentului, precum şi dintre himericele visuri de mărire ale năvălitorilor şi statornicia şi demnitatea oamenilor acestor pământuri. Înfruntarea dintre cei doi conducători reprezintă pentru poet ocazia de a-şi prezenta concepţia asupra istoriei şi asupra războaielor. Eminescu vede istoria ca pe o expresie a unui proces de degradare şi falsă glorie şi doar înţelegerea ei ca integrare în ritmurile naturii veşnice, ale universului ar feri de degradare… Reprezentând ultimele cuvinte ale …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat critic)

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată la 1 mai 1881 în revista „Convorbiri literare” şi reprodusă în revista „Timpul” la 10 mai 1881. Construcţia poeziei, cea mai cunoscută dintre cele cinci Scrisori eminesciene, se întemeiază pe antiteză. Prima parte a textului evocă epoca glorioasă a lui Mircea cel Bătrân. Acestuia i se opune imaginea prezentului, pe care Eminescu îl consideră inferior, din punct de vedere moral, trecutului şi, în consecinţă, critică, în partea a doua a poeziei, reaua întocmire a societăţii timpului său. În acest spectacol grandios, Eminescu introduce un mic …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, repere critice)

În poezia Scrisoarea III, Mihai Eminescu cultivă meditaţia istorico-filozofică şi satira socială. Poetul urmăreşte să creeze un model ideal de domnitor care se identifică cu ţara şi poporul sau având drept scop apărarea fiinţei naţionale şi a pământului strămoşesc. Construit pe antiteza generală trecut – prezent, poemul este o capodoperă a poeziei patriotice româneşti, un simbol al gloriei neamului nostru. În legătură cu visul sultanului cercetările au stabilit ca principal izvor de inspiraţie Istoria Imperiului Otoman de Iosif von Hammer, invocat şi de Eudoxiu Hurmuzachi în Fragmente din istoria românilor – lucrare care a apărut şi în nemţeşte, tradusă de …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, aprecieri critice)

Poemul Scrisoarea III, de Mihai Eminescu, este construit pe principiul unei antiteze trecut-prezent. Câteva secvenţe memorabile reţin atenţia cititorului pentru valoarea lor de meditaţie asupra istoriei: imaginea confruntării dintre Mircea cel Bătrân şi Baiazid, finalul cu invocarea chipului justiţiar al lui Vlad Ţepeş, ca şi alte secvenţe ale poemului care au devenit pagini antologice: visul sultanului, imaginea luptei, portretul liberalului. Însă e sigur că nici un alt moment al poemului nu conţine o mai strălucită afirmare a ideii de patriotism ca întâlnirea dintre Mircea şi Baiazid. Punctul de reper este însă cosmogonia, care tulbură spiritul prin concreteţea poetică a abstracţiilor …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, analiză literară)

Scrisoarea I, de Mihai Eminescu, este un poem neobişnuit nu numai prin forţa şi adâncimea gândirii poetice, ci şi prin virtuţile expresive ale limbajului, proaspăt şi natural, de o modernitate surprinzătoare, în care sursele populare şi cele culte sunt retopite într-un aliaj stilistic inconfundabil prin timbru şi culoare. Deşi se înscrie în sfera mai largă a stilului eminescian, poezia are. câteva particularităţi modelate de patru factori determinanţi care o structurează pe registre verbale diferite, fie descriptiv-evocatoare, fie retorice. Aceşti factori generici sunt: Calitatea materialului lexical; Viziunea antitetică; Puterea de plasticizare, de vizualizare a ideilor; Disponibilităţile sufleteşti ale poetului, oscilând între …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Studiul manuscriselor eminesciene a stabilit că poetul a compus mai întâi partea a doua a acestei Scrisori. Ulterior numai, pentru contrast, a fost adăugată partea întâi, evocarea istorică a bătăliei de la Rovine. Structural, poemul se sprijină, aşadar, pe o antiteză între trecutul glorios şi prezentul decăzut. În sprijinul acestei afirmaţii vin şi împrejurările istorice în care a fost elaborată opera. Scrisoarea III, ca de altfel şi celelalte (afară de a cincia, care a rămas postumă), apărea în 1881, însă încă din 1877, din vremea războiului, pe când lucra în redacţia „Curierului de Iaşi”, Eminescu era absorbit de elaborarea Scrisorilor. …

Read More »

Revedere, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Poezia Revedere, de Mihai Eminescu (1850-1889), a fost publicată în revista „Convorbiri literare”, la 1 octombrie 1879, deşi fusese scrisă cu câţiva ani înainte. Sursele de inspiraţie sunt doinele culese de poet în peregrinările sale prin ţară, în care codrul este simbolul universului, al regenerării veşnice. Creaţie de maturitate, această poezie reflectă o nouă modalitate de abordare a folclorului, ideile populare fiind îmbogăţite şi înnobilate cu profunde gânduri filozofice. Tema poeziei Tema ilustrează vremelnicia şi perisabilitatea omului în contrast cu perenitatea naturii, simbolizată de codrul veşnic, altfel spus, poezia exprimă tema timpului exprimată prin condiţia efemeră, de muritor a omului …

Read More »

Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Făt–Frumos din lacrimă este primul basm cult scris de Mihai Eminescu. Este o duioasă poveste a lui Făt-Frumos din lacrimă, născut din lacrima Maicii Domnului. Personajele Personajele basmului sunt: un împărat, împărăteasa tânără, Făt-Frumos din lacrimă, boieri, împăratul tânăr, Mama-pădurilor, miazănoapte, fata Mamei-pădurilor, Genarul, fata genarului – Ileana, Domnul (Dumnezeu), Sf. Petre. Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar) – crispedia.ro Subiectul basmului Doi împăraţi vecini se duşmăneau şi se războiau până ce unul din ei a murit rămânând în urma sa doi fii. Celălalt împărat care în viaţa lui nu râsese se simţea slab şi nu …

Read More »

Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Preliminarii Comentariul nuvelei trebuie să pornească de la ideea că ne aflăm în prezenţa uneia dintre cele mai originale (şi mai sintetizatoare) creaţii în proză ale poetului, implicând, în raport cu imperativele estetice ale vremii, contribuţii artistice inedite, cu nu mai puţin însemnate consecinţe asupra evoluţiei ulterioare a prozei româneşti. Asemenea altor compoziţii epice, nuvela Sărmanul Dionis este rezultatul contactelor nemijlocite pe care Mihai Eminescu le-a avut cu filozofia şi literatura europeană în perioada studiilor la Viena. Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar) – crispedia.ro De altfel, ea a şi fost redactată în capitala Austriei, cum reiese …

Read More »